Cultura moderna este o cultura deschisa si aceasta deschidere ar fi, desigur, un castig, daca ea nu ar ramane deschidere oarba sau cel putin mioapa. O deschidere spre sine insasi, o autospectie narcisica lipsita de perspectiva totalitatii integratoare. Relativizandu-se pe sine, omul castiga un minimum de umilinta dar si un maximum de deznadejde. Iar deznadejdea, ne-o spune Kierkegaard, unul dintre cei mai subtili psihologi si psihopompi ai lumii moderne, este boala intru moarte. Nici un Dumnezeu nu respira in aerul conditionat estetic, dar neconditionat ontologic al unui asemenea dezolant peisaj din carton.
